* dialog cu Magda Zarojanu, medic, mamă, femeie autentică
Într-o lume în care rolurile femeii se multiplică între carieră, familie, pasiuni și așteptări sociale, întâlnirea cu oameni care își păstrează sensul, căldura și claritatea interioară devine o adevărată inspirație. Dr. Magda Zarojanu, medic primar diabetolog și specialist nefrolog, împletește în fiecare zi știința, empatia, frumusețea interioară și grija maternă cu o grație care nu ține de aparențe, ci de forța unui suflet bine așezat în destinul său.
Am stat de vorbă cu dumneaei despre vocație, provocări, frumusețe, maternitate și despre cum arată o viață trăită cu sens, în afara clișeelor.
– Doamnă doctor, fiecare poveste are un început. Când ați simțit, cu adevărat, că medicina nu este doar o profesie, ci destinul dumneavoastră?
– Am stat puțin să mă gândesc la acel moment-cheie de care spuneți. Nu mi-l amintesc. Practic meseria de aproape 15 ani, de când am terminat Facultatea de Medicină, și zilnic am momente sau întâmplări în relația cu pacienții care îmi arată că asta e destinul meu și sunt în locul unde ar trebui să fiu.
– Drumul spre excelență este adesea presărat cu provocări. A existat un moment în care a trebuit să vă regăsiți forța interioară pentru a merge mai departe?
– Și aceste momente sunt zilnice. Și sunt pe diferite paliere. În primul rând, vin în contact cu foarte mulți oameni în fiecare zi, care îmi devin pacienți. Îngrijind o afecțiune cronică, cum este diabetul zaharat, mă revăd cu dumnealor cel mult o dată la 3 luni. Inevitabil, se formează un soi de atașament reciproc, iar greutățile sau necazurile prin care ei trec se revarsă într-o oarecare măsură și asupra mea. Însă satisfacția vine din împlinirea pe care o am atunci când știu că, și datorită mie, calitatea vieții lor se îmbunătățește.
Apoi, eu îmi desfășor activitatea la 2 ore de mers cu mașina de casă. Asta înseamnă o navetă zilnică de 4 ore, care devine obositoare doar prin durată. Însă de fiecare dată când ajung la Călărași, simt că acolo este locul meu și merită efortul. Poate apropierea de Dunăre, poate relieful de câmpie… Eu am copilărit la Câmpulung Moldovenesc, între munți. Poate tocmai contrastul acesta îmi dă sens.
– Dacă ar fi să păstrați într-o cutie a sufletului o singură amintire din întreaga dumneavoastră carieră, care ar fi aceea?
– Nu știu dacă am doar o amintire. Sunt multe evenimente, experiențe și oameni care m-au marcat de-a lungul carierei mele.
– Cum ați reușit să îmbinați rigoarea meseriei cu autenticitatea feminității?
– Sunt o persoană calculată, matematică de fel. Am avut o educație bazată pe corectitudine. Asta mi-a format un mod de gândire logic, pe care experiențele ulterioare l-au șlefuit, nu l-au deviat. Tăria de caracter vine din interior, dar a fost consolidată de oamenii pe care i-am întâlnit, de mentorii din rezidențiatele în diabet și nefrologie.
Dincolo de cazuri medicale, văd oameni, familii, destine. Nu pot avea o tărie rigidă. Gingășia, empatia, umanitatea sunt esențiale în relația cu pacienții. Și, de multe ori, și ei îmi oferă sprijin. Asta mă face să rămân autentică – ca medic, ca femeie, ca parte a unei comunități.
– Unde găsiți echilibrul între a fi medic dedicat și femeie care nu se uită pe sine?
– Nu sunt o persoană care pune cariera pe primul loc. Familia mea, fetița mea, căminul meu sunt prioritare. De aici îmi iau energia și bucuria. Am grijă și de mine, de sănătatea mea, de fizicul meu. Cu o bună organizare, reușesc să-mi fac timp și pentru relaxare, și pentru mine.
– Cum este privită femeia astăzi? Mai poartă ea poveri nevăzute?
– Astăzi avem libertatea de a ne crea locul în societate. Cine face diferențe între bărbați și femei, doar pe bază de gen, are multe nerezolvate în sine. Contează să știi cine ești și ce valori ai. Asta te ancorează.
– Ce înseamnă frumusețea autentică pentru dumneavoastră?
– Frumusețea autentică vine din interior. Din claritate, curățenie sufletească, valori asumate. Dacă ai asta, radiezi. Carisma, empatia, profesionalismul – acestea sunt cele care te fac plăcut și apreciat.
– Cum vă raportați la standardele de frumusețe impuse?
– Nu mă simt captivă standardelor. Îmi doresc să-mi placă ce văd în oglindă. Dacă ceva mă deranjează, avem azi metode de corectare – invazive sau nu. Le voi folosi dacă simt nevoia, dar mereu cu măsură. Frumusețea naturală are nevoie de ajutor pe măsură ce trece timpul, dar fără a o anula.
– Ce ați învățat de la fiica dumneavoastră?
– Totul. Ana e bucuria mea. Învăț de la ea optimismul, bunătatea, gingășia. E solară. Practică înot și patinaj artistic la nivel de performanță, dar nu și-a pierdut zâmbetul. Încercăm, eu și soțul meu, să-i fim bază sigură – locul unde se întoarce pentru sfat, pentru sprijin, pentru încredere.
– Ce v-a învățat sportul de performanță despre răbdare și credință în visuri?
– Că nu e nimic peste noapte. E muncă de ani. Disciplină. Rutină. Sacrificii. Ana are șansa să strălucească, dar ce contează sunt pașii mici, obiectivele intermediare. Aici am învățat mult de la soțul meu, fost sportiv de performanță. Fiecare concurs, fiecare progres contează. Fără răbdare, nu există drum real spre podium.
– Cum ați desena lumea ideală pentru fiica dumneavoastră?
– Mi-aș dori o lume corectă, liberă, dreaptă. Dar cum idealul nu există mereu, încerc să-i ofer și instrumentele pentru a face față nedreptăților. Să învețe să rămână demnă, echilibrată și cu sufletul senin, chiar și atunci când lumea nu e ideală.
Dr. Magda Zarojanu ne arată, cu sinceritate și calm, că reușita nu este un podium, ci o stare de echilibru între ceea ce suntem, ceea ce facem și ceea ce dăruim. Îmbinând medicina cu maternitatea, performanța cu fragilitatea, rațiunea cu gingășia, ne oferă imaginea unei femei care nu s-a pierdut în etichete, ci a rămas fidelă valorilor sale. Ana, fiica sa, sportivă de performanță în două discipline și deja medaliată internațional, este dovada că valorile se transmit prin exemplu viu, nu prin discursuri. Și poate că lumea ideală pe care orice mamă și-o dorește pentru copilul său începe exact așa: cu siguranța că, indiferent de urcușuri sau căderi, acasă va fi mereu un loc unde te așteaptă brațele deschise și încrederea necondiționată.